PESTITÓR, -OÁRE, pestitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care întârzie, care ține pe loc; păstrător. – Din pesti + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

pestitór, -eáscă, adj. (înv.) care pestește.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink