PESCUITÓR, -OÁRE, pescuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle. ◊ Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PESCUITÓR ~i m. 1) v. PESCAR. ◊ ~ de perle scafandru specializat în descoperirea și scoaterea perlelor din mare. 2) fig. fam. Persoană care caută să-i pice ceva pe degeaba (fără mari eforturi); vânător. [Sil. -cu-i-] /a pescui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pescuitór s. m., pl. pescuitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pescuitoáre s. f., g.-d. art. pescuitoárei; pl. pescuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

pescuitor în ape tulburi expr. 1. om cu preocupări dubioase, om cu intenții necurate. 2. persoană care instigă la tulburarea ordinii publice, la conflict între facțiuni politice rivale.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink