PESCĂREL, pescărei, s. m. Numele a două specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește (1): a) pescăraș (II); b) pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe gușă albe, iar în restul corpului brune-negricioase, cu coada scurtă și ridicată în sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PESCĂRÉL ~i m. Pasăre cu penaj brun-negricios, având coadă scurtă și ridicată în sus, care trăiește în apropierea râurilor de munte. ◊ ~ albastru pasăre de talia unei vrăbii, având cioc lung, conic, și penaj albastru-verzui strălucitor, care se hrănește cu pește. /pescar + suf. ~el
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PESCĂRÉL s. (ORNIT.) 1. (Cinclus cinclus) pescar, pescăruș, (rar) mierlă-de-apă, mierlă-de-pârâu, (reg.) pietrar, râbar, scobar, pasăre-de-apă, pasăre-de-gheață, pasăre-legănată. 2. v. pescăraș.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pescărél s. m., pl. pescăréi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PESCĂRÉL (‹ pescar) s. m. Pasăre din ordinul paseriformelor, de mărimea uni sturz, brună-negricioasă pe spate, cu coadă scurtă și ridicată în sus; mierlă de pârâu (Cinclus cinclus). Trăiește pe lângă râurile de munte și se hrănește cu pește. ◊ P. albastru = pasăre ihtiofagă de mărimea unei vrăbii, cu penaj strălucitor, albastru-verzui și cioc lung, conic; pescăruș verde (Alcedo atthis ispida).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink