PERTURBATÓR, -OÁRE, perturbatori, -oare, adj. Care perturbează; perturbativ. – Din fr. perturbateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PERTURBATÓR, -OÁRE adj. Care produce perturbații; perturbativ. [Cf. it. perturbatore, fr. perturbateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERTURBATÓR, -OÁRE adj. care produce perturbații; perturbativ. (< fr. perturbateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERTURBATÓR adj. (rar) perturbativ. (Factor ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perturbatór adj. m., pl. perturbatóri; f. sg. și pl. perturbatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink