PERSONIFICÁȚIE, personificații, s. f. (Înv.) Personificare. – Din fr. personnification.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSONIFICÁȚIE s.f. (Liv.) Personificare. ♦ Formă de halucinație constând în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, intuită în cazuri de delir. [Gen. -iei. / < fr. personnification].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSONIFICÁȚIE s. f. personificare. ◊ formă de halucinație în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, în cazuri de delir. (< fr. personnification)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSONIFICÁȚIE s. v. incarnare, întruchipare, întrupare, personificare, reprezentare, simbolizare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

personificáție s. f. (sil. -ți-e), art. personificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. personificáției; pl. personificáții, art. personificáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink