PERSECUTÓR, -OÁRE, persecutori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care persecută; prigonitor, asupritor. – Din fr. persécuteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSECUTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care persecută; prigonitor. /<fr. persécuteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSECUTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care persecută; prigonitor. [Cf. fr. persécuteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSECUTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care persecută; persecutant (1). (< fr. persécuteur, lat. persecutor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERSECUTÓR adj., s. v. opresor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

persecutór s. m., pl. persecutóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

persecutoáre s. f., g.-d. art. persecutoárei; pl. persecutoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink