PERORÁRE, perorări, s. f. (Rar) Acțiunea de a perora și rezultatul ei. – V. perora.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PERORÁRE s.f. Acțiunea de a perora; perorație. [< perora].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

peroráre s. f., g.-d. art. perorării; pl. perorări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERORÁ, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc. – Din fr. pérorer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PERORÁ ~éz 1. intranz. A vorbi mult și cu emfază. 2. tranz. rar (idei, probleme, teze etc.) A susține cu multă ardoare. /<fr. pérorer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERORÁ vb. I. intr. A vorbi îndelung și cu emfază. [< fr. pérorer, it., lat. perorare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERORÁ vb. intr. a vorbi mult, însuflețit și cu emfază. (< fr. pérorer, lat. perorare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

perorá vb., ind. prez. 1 sg. peroréz, 3 sg. și pl. peroreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink