PERMANENTIZÁRE, permanentizări, s. f. Acțiunea de a (se) permanentiza și rezultatul ei; statornicire. – V. permanentiza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PERMANENTIZÁRE s.f. Acțiunea de a permanentiza și rezultatul ei; statornicire. [< permanentiza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERMANENTIZÁRE s. statornicire. (~ unei situații.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

permanentizáre s. f., g.-d. art. permanentizării; pl. permanentizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERMANENTIZÁ, permanentizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină permanent; a (se) statornici. – Permanent + suf. -iza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PERMANENTIZÁ ~éz tranz. A face să se permanentizeze. /permanent + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PERMANENTIZÁ mă ~éz intranz. A deveni permanent; a se menține neschimbat în timp. /permanent + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERMANENTIZÁ vb. I. tr. A face durabil, permanent; a statornici. [< permanent + -iza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERMANENTIZÁ vb. refl., tr. a deveni, a face să devină permanent. (< permanent + -iza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERMANENTIZÁ vb. a (se) statornici. (O situație care s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

permanentizá vb., ind. prez. 1 sg. permanentizéz, 3 sg. și pl. permanentizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink