PERISTÓM, peristomuri, s. n. (Zool.) Orificiu bucal sau regiune din jurul acestuia la unele nevertebrate. ♦ (La gasteropode) Regiune îngroșată din jurul cochiliei, care secretă o substanță din care se formează cochilia. – Din fr. péristom.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

PERISTÓM s.n. 1. Regiune care înconjură gura la unele animale inferioare, cum sunt infuzorii. 2. (Bot.) Partea de la marginea unor mușchi formată dintr-un număr de dințișori vizibili după căderea operculului. [< fr. péristome, cf. gr. peri – împrejur, stoma – gură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERISTÓM s. n. 1. regiune care înconjură gura la ciliate. ◊ margine a deschiderii cochiliei la moluștele gasteropode. ◊ orificiu bucal, mai larg, în partea ventrală și în mijlocul unei plăci madreporice, la echinide. 2. (bot.) marginea superioară a deschizăturii capsului sau a urnei, cu dințișori higroscopici, la mușchi, servind la răspândirea sporilor. (< fr. péristome)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

peristóm s. n., pl. peristómuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink