PERICLITÁRE, periclitări, s. f. Acțiunea de a periclita și rezultatul ei; primejduire. – V. periclita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PERICLITÁRE s.f. Acțiunea de a periclita și rezultatul ei; primejduire; periclitație. [< periclita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERICLITÁRE s. 1. v. primejduire. 2. v. compromitere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

periclitáre s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. periclitării; pl. periclitări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERICLITÁ, periclitez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PERICLITÁ ~éz tranz. A expune unui pericol; a primejdui. /<fr. péricliter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERICLITÁ vb. I. tr. A pune în pericol; a primejdui. [< fr. péricliter, cf. lat. periclitari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERICLITÁ vb. tr. a pune în pericol; a primejdui. (< fr. péricliter, lat. periclitari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERICLITÁ vb. 1. v. primejdui. 2. v. compromite.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

periclitá vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg. periclitéz, 3 sg. și pl. pericliteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink