PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A PEREGRINÁ ~éz intranz. 1) (despre credincioși) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt; a face un peregrinaj. 2) A călători prin locuri îndepărtate sau prin țări străine; a cutreiera lumea. /<fr. pérégriner, lat. peregrinare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PEREGRINÁ vb. I. intr. A călători; a rătăci; a cutreiera ținuturi îndepărtate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr. pérégriner, lat. peregrinari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PEREGRINÁ vb. intr. a merge în pelerinaj. ◊ (p. ext.) a cutreiera ținuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PEREGRINÁ vb. 1. v. călători. 2. v. hoinări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

peregriná vb. (sil. -gri-), ind. prez. 1 sg. peregrinéz, 3 sg. și pl. peregrineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink