PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PERDÍȚIE ~i f. rar Stare de degradare morală; decădere. [G.-D. perdiției] /<fr. perdition
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERDÍȚIE s.f. Stricăciune morală; corupție. [Gen. -iei, var. perdițiune s.f. / < fr. perdition, lat. perditio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERDÍȚIE s. f. stare de cădere morală; pierzanie; corupție, desfrâu. (< fr. perdition, lat. perditio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PERDÍȚIE s. v. corupție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

perdíție s. f. (sil. -ți-e), art. perdíția (sil. -ți-a), g.-d. art. perdíției; pl. perdíții, art. perdíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink