5 definiții pentru pentatlon (pl. -oane), pentatlon (pl. -onuri)   declinări

PENTATLÓN, pentatloane, s. n. Probă combinată de atletism, alcătuită din cinci exerciții diferite, clasamentul făcându-se prin totalizarea punctelor obținute la fiecare probă. ◊ Pentatlon modern = concurs sportiv complex care constă din cinci probe diferite (scrimă, călărie, tir, înot și cros), clasamentul fiind făcut prin totalizarea punctelor obținute la fiecare probă. – Din fr. pentathlon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PENTATLÓN ~oáne n. Probă sportivă complexă ce cuprinde cinci exerciții diferite, care trebuie îndeplinite de aceiași sportivi. [Sil. -tlon] /<fr. pentathlon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENTATLÓN s.n. 1. Ansamblu de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, luptă, salt, fugă, aruncare cu sulița). 2. Concurs sportiv constând din cinci probe diferite la care participă aceiași sportivi. [Pl. -oane, -onuri. / < fr., gr. pentathlon, cf. pente – cinci, athlon – luptă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENTATLÓN s. n. complex de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, luptă, salt, alergări, aruncare cu sulița); probă de atletism combinată din cinci exerciții (diferite după sex). ♦ ~ modern = concurs sportiv din cinci probe diferite (călărie, scrimă, tir, natație și cros), la care participă aceiași sportivi. (< fr. pentathlon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pentatlón s. n. (sil. -tlon; mf. pent-), pl. pentatloáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink