PENTARHÍE s.f. Dictatură, guvernământ al unui grup de cinci inși. [Gen -iei. / < fr. pentarchie, gr. pente – cinci, arche – conducere].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PENTARHÍE s. f. 1. colegiu de cinci magistrați superiori în Cartagina punică. 2. guvernământ de cinci șefi; alianță de cinci națiuni. (< fr. pentarchie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pentarhíe s. f. (Grecism) Sistemul celor cinci patriarhate locale din Bis. veche: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim, ordine fixate în canonul 36 al Sinodului 6 ecumenic de la Constantinopol (680 d. Hr.) și potrivit căreia episcopul de Roma se află în această poziție nu în virtutea vreunui primat asupra Bis. universale, ci ca primul între egali („primus inter pares”). – Din gr. penta „cinci” + arhi „căpetenie”.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink