PENTAPETÁLĂ, pentapetale, adj. (Bot.; despre corola florilor) Cu cinci petale. – Din fr. pentapétale.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

pentapetálă s. f. g.-d. art. pentapetálei; pl. pentapetále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENTAPETÁL, -Ă adj. (Despre corole) Cu cinci petale. [< fr. pentapétale, cf. gr. pente – cinci, petalon – frunză].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENTAPETÁL, -Ă adj. (despre corole) cu cinci petale. (< fr. pentapétale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pentapetál adj. m., pl. pentapetáli; f. sg. pentapetálă, pl. pentapetále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink