PENSULÁȚIE, pensulații, s. f. (Rar) Pensulare. – Pensula + suf. -ție.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PENSULÁȚIE s.f. 1. Pensulare; (p. ext.) trăsătură de penel, specifică unui pictor. 2. (Med.) Badijonare (cu o pensulă). [Gen. -iei. / < pensula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENSULÁȚIE s. f. pensulare. (< pensula + -ție)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PENSULÁȚIE s. v. badijonare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pensuláție s. f. (sil. -ți-e), art. pensuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. pensuláției; pl. pensuláții, art. pensuláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink