PENSIONÁ, pensionez, vb. I. Tranz. A scoate pe cineva la pensie, în condiții determinate de lege, acordându-i pensie. ♦ Refl. A ieși la pensie, a deveni pensionar. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionner, germ. pensionieren.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A PENSIONÁ ~éz tranz. 1) A face să se pensioneze; a trimite la pensie. 2) A susține cu pensie. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionner, germ. Pensionieren
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PENSIONÁ mă ~éz intranz. A ieși la pensie; a deveni pensionar. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionner, germ. Pensionieren
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENSIONÁ vb. I. tr. A scoate (pe cineva) la pensie; a da o pensie (cuiva). ♦ refl. A ieși la pensie. [Pron. -si-o-. / < fr. pensionner, cf. it. pensionare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENSIONÁ vb. I. tr. a scoate la pensie; a atribui, a face o pensie (cuiva). II. refl. a ieși la pensie. (< fr. pensionner, germ. pensionieren)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pensioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. pensionéz, 3 sg. și pl. pensioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink