PENSÁRE, pensări, s. f. Acțiunea de a pensa și rezultatul ei. – V. pensa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

PENSÁRE s. f. acțiunea de a pensa. ◊ strângerea și fixarea unei suduri prin contact cu un dispozitiv special. (< pensa)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pensáre s. f., g.-d. art. pensării; pl. pensări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENSÁ, pensez, vb. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca (și a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pincer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A PENSÁ ~éz tranz. 1) (mai ales fire de păr de pe unele porțiuni ale corpului) A smulge cu pensa. 2) (obiecte de îmbrăcăminte) A înzestra cu pense. /<fr. pincer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENSÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A apuca și a strânge cu pensa (pielea, un organ etc.). 2. A smulge (sprincenele) cu penseta. 3. A face pense (2). [< fr. pincer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENSÁ vb. tr. 1. (med.) a apuca și a strânge cu pensa. 2. a smulge (sprâncenele) cu penseta. 3. a face pense (2). (< fr. pincer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pensá vb., ind. prez. 1 sg. penséz, 3 sg. și pl. penseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink