PENSÁ, pensez, vb. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca (și a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pincer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A PENSÁ ~éz tranz. 1) (mai ales fire de păr de pe unele porțiuni ale corpului) A smulge cu pensa. 2) (obiecte de îmbrăcăminte) A înzestra cu pense. /<fr. pincer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENSÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A apuca și a strânge cu pensa (pielea, un organ etc.). 2. A smulge (sprincenele) cu penseta. 3. A face pense (2). [< fr. pincer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENSÁ vb. tr. 1. (med.) a apuca și a strânge cu pensa. 2. a smulge (sprâncenele) cu penseta. 3. a face pense (2). (< fr. pincer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pensá vb., ind. prez. 1 sg. penséz, 3 sg. și pl. penseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÉNSĂ, pense, s. f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit (în medicină, în tehnică) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna. 2. (În croitorie) Cută scurtă interioară, ascuțită la un capăt sau la amândouă, prin care se mulează pe corp un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pince.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PÉNSĂ ~e f. 1) Instrument de metal format din două brațe unite la unul dintre capete, folosit pentru apucarea obiectelor care nu pot fi (sau nu trebuie) luate cu mâna. 2) Cută interioară făcută la o haină pentru a-i diminua dimensiunile și a-i da o anumită formă. /<fr. pince
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÉNSĂ s.f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe unite la unul dintre capete, care servește pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. Cută interioară la o haină, făcută pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. Extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. [< fr. pince < pincer – a prinde, a strânge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PÉNSĂ s. f. 1. mic instrument de metal din două brațe unite la unul dintre capete, pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. cută interioară la o haină, pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. (< fr. pince)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pénsă s. f., g.-d. art. pénsei; pl. pénse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink