PÉNING, peningi, s. m. (Înv.) Ban mărunt, gologan, pitac. – Slav (v. sl. penengŭ < v. germ.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

péning (péningi), s. m. – Veche monedă divizionară de cupru, gros. – Var. pfeni(n)g. Sl. pĕnegŭ, din germ. Pfenning (Tiktin), cf. sp. penique. Sec. XVII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink