PENÍBIL, -Ă, penibili, -e, adj. Care provoacă o impresie neplăcută, supărătoare; greu de suportat, apăsător, jenant. – Din fr. pénible.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÍBIL ~ă (~i, ~e) Care produce o impresie neplăcută; cu proprietatea de a provoca o jenă supărătoare. /<fr. pénible
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÍBIL, -Ă adj. Care provoacă o impresie neplăcută; greu de suportat, apăsător. [Cf. fr. pénible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÍBIL, -Ă adj. care provoacă o impresie neplăcută; supărător, jenant. (< fr. pénible)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÍBIL adj. jenant, neplăcut, supărător. (Încearcă un sentiment ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

peníbil adj. m., pl. peníbili; f. sg. peníbilă, pl. peníbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink