PENÉL, peneluri, s. n. Pensulă mică, cu păr fin și suplu, cu care se pictează. ♦ Fig. Fel, mod, stil de a picta; măiestrie artistică (specifică unui pictor). – Din it. pennello.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÉL ~uri n. 1) Pensulă mică cu care se pictează. 2) fig. Măiestrie artistică a unui pictor; stil propriu unui pictor. /<it. pennelo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÉL s.n. Pensulă mică folosită în pictură. ♦ (Fig.) Stil, manieră de a picta. [Pl. -luri, -le. / < it. pennello].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÉL s. n. 1. pensulă mică, în pictură. 2. (fig.) stil, manieră de a picta. (< it. pennello)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÉL s. (PICT.) (rar) pană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

penél s. n., pl. penéluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink