PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÁ vb. I. tr. (Jur.) A penaliza. [< fr. peiner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÁ vb. tr. (jur.) a penaliza. (< fr. peiner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pená vb., ind. prez. 1 sg. penéz, 3 sg. și pl. peneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÉNĂ, pene, s. f. (Înv.) Pedeapsă. – Din lat. poena, fr. peine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

pénă s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink