PELICULOGÉN, -Ă, peliculogeni, -e, adj. Care, aplicat în stare lichidă pe suprafața unui corp solid, formează pe acesta o peliculă. – De la peliculă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PELICULOGÉN ~ă (~i, ~e) (despre unele materiale) Care poate forma pelicule; cu proprietatea de a forma pelicule. /Din peliculă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PELICULOGÉN, -Ă adj. (Despre materiale) Care are calitatea de a forma pelicule (1). // s.n.pl. Denumire generică pentru lacuri, vopsele, emailuri, capabile să formeze pelicule. [< fr. pelliculogène].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PELICULOGÉN, -Ă adj. (despre substanțe organice; și s.n.) care, aplicat pe un corp solid, formează pelicule. (< fr. pelliculogène)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
peliculogén adj. m., pl. peliculogéni; f. sg. peliculogénă, pl. peliculogéne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
peliculogén, -ă adj. (chim.) Care poate genera o peliculă fină acoperitoare ◊ „S-au introdus în fabricație curentă, la «Azur» Timișoara, substanțe peliculogene acrilice pentru oglinzi.” R.l. 26 II 77 p. 5 (din fr. pelliculogène; LTR; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink