PELERÍN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj. ♦ (Rar) Persoană care călătorește mult (din loc în loc); călător. – Din fr. pèlerin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PELERÍN ~i m. Persoană care face un pelerinaj. /<fr. pelerin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PELERÍN s.m. Cel care merge în pelerinaj; hagiu; pelegrin; peregrin. [< fr. pèlerin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PELERÍN s. m. cel care merge în pelerinaj; peregrin. (< fr. pèlerin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PELERÍN s. (BIS.) (rar) peregrin, (înv.) strainic. (~ la un loc considerat sfânt.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PELERÍN s. v. peregrin.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pelerín s. m., pl. peleríni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink