PELAGIÁN, -Ă adj. Referitor la pelagianism. // s.m. și f. Adept al pelagianismului. [Pron. -gi-an. / < fr. pélagien].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PELAGIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pelagianismului. (< fr. pélagien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pelagián s. m., adj. m. (sil. -gi-an), pl. pelagiéni (sil. -gi-eni); f. sg. pelagiánă, pl. pelagiéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

pelagieni s. m. pl. Sectă creștină întemeiată sub influența moralei stoice de Pelagius, monah din Britania (cca. 360-418), împreună cu Celestius, care considerau că omul se naște fără povara păcatului originar, deci poate să trăiască în curățenie fără ajutorul grației divine și să ajungă în ceruri, după moarte, fără ajutorul lui Dumnezeu. A fost condamnată ca eretică de Sinodul 3 ecumenic de la Efes (431 d. Hr.). – Din Pelagius (n. pr.).
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink