PEDÚNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codiță a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă. – Din lat. pedunculus, fr. pédoncule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PEDÚNCUL ~i m. 1) bot. Formație vegetală prin care floarea (inflorescența) sau fructul se leagă de ramură; coadă. 2) anat. Formație în creier constând din substanță nervoasă albă și având formă de cordon. 3) rar v. PEDICUL. /<lat. pedunculus, fr. pédoncule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PEDÚNCUL s.n. 1. Codiță (la o floare, la un fruct); pedicul. 2. (Anat.) Cordon de fibre nervoase. 3. Pedunculul meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului sau de versant. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. pedunculus, cf. fr. pédoncule].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PEDÚNCUL s. m. 1. codiță a unei flori sau a unui fruct; piciorul sporangelui la mușchi. 2. (anat.) pedicul (1). 3. cordon de fibre nervoase. 4. ŭl meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului. (< lat. pedunculus, fr. pédoncule)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PEDÚNCUL s. 1. (BOT.) coadă, codiță. (~ al unui fruct.) 2. (ANAT.) (rar) pedicul. (~ renal.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pedúncul s. m., pl. pedúnculi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink