PECULIÁR, -Ă adj. De peculiu, referitor la peculiu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. péculiaire, germ. pekuliar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PECULIÁR, -Ă adj. referitor la peculiu. (< lat. peculiaris)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

peculiár adj. m., pl. peculiári; f. sg. peculiáră, pl. peculiáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink