peciá, peciéz, vb. I (reg.; despre carne sau animale tăiate) a împărți în bucăți (pentru a pregăti mâncarea sau păstrarea); a cinătui, a ciopârți, a ciopăti.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PÉCIE, pecii, s. f. (Înv. și reg.) Carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării). – Din magh. pecsenye.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÉCIE s. v. peritoneu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pécie, pécii, s.f. (înv. și reg.) 1. carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării), bună pentru friptură. 2. bucată sau felie de carne macră, sărată și afumată. 3. friptură. 4. tocană de carne. 5. bucată de slănină cât lungimea porcului. 6. peritoneu. 7. (în sintagmă) pecia popii = bucată de colac pe care o ia preotul la biserică. 8. măruntaie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pécie (pécii), s. f. – Carne de fript. Sl., dar lipsește etimonul exact, care depinde de sl. pešti, petą, pečeši (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Tiktin), sf. slov. péči „friptură”. E dubletul lui peci, s. n. (înv., autorizație matrimonială), numită așa pentru că poartă sigiliul episcopal aplicat la fum, cf. pecetie. – Der. pecenie (var. pecine, pecină), s. f. (carne de fript), cf. bg. pečeno „friptură”, sb., cr. pečenije „friptură”, mag. peczenye „friptură”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pécie s. f. (sil. -ci-e), art. pécia (sil. -ci-a), g.-d. art. péciei; pl. pécii, art. péciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink