6 definiții pentru «pean»   declinări

PEÁN, peane, s. n. (Livr.) Imn cântat pentru implorarea unui zeu, de obicei Apollo. [Pr.: pe-an] – Din fr. péan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PEÁN s.n. (Ant.) Imn cântat pe mai multe voci, pentru implorarea unui zeu, de obicei Apolo. [Pron. pe-an. / < fr. péan, gr. paian, cf. Paionis – epitet al zeului Apolo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PEÁN s. m. (ant.) imn de glorificare închinat zeului Apolo; (p. ext.) cântec de luptă, de biruință după o victorie. (< fr. péan, gr. paian)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pean (gr. παιάν, în epopei παιήων), unul dintre cele mai importante cânturi religioase ale Greciei antice, făcând parte din cultul lui Apollo, intonat ades cu formula de invocare ἰή παιών, după cum era supranumit zeul. P. este atestat inițial drept o cântare ce glorifica victoria lui Apollon asupra șarpelui Python. Dintre transformările ulterioare, cea mai frecventă este aceea de cântec de invocare a ajutorului în luptă sau cântec de recunoștință după o victorie. Este menționat și drept cântec de mulțumire după stingerea unei epidemii (Iliada, I, 473) sau cântec ce însoțește ofrandele rituale de dinaintea ospețelor (Platon, Banchetul, 176 a). Accepțiunea p. se extinde, putând fi adresat și altor zeități (Zeus, Poseidon, Dionysos, Asclepios) sau, în perioada elenică, și unor persoane particulare. Cel mai însemnat autor de p. este considerat Thaletas. Singurul fragment de p. în notație muzicală (III) păstrat până astăzi se află la Berlin.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Pean = Paean.
Sursa: Mitologic (1969) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

peon (pean) (‹ gr. παιάν, din Παίων, epitet al lui Apollo, în calitate de vindecător) (în prozodia* antică) picior (1) alcătuit din 4 silabe, dintre care una lungă și trei scurte, în diverse combinații: p. I (π. πρῶτος) -UUU; p. II (π. δεύτος) U-UU; p. III (π. τρίτος) UU-U; p. IV (π. τέταρτος) UUU-.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink