PEȚITORÍE, pețitorii, s. f. (Fam.) Pețit. ♦ Îndeletnicirea pețitoarei. – Pețitor + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PEȚITORÍE s. v. pețire, pețit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pețitoríe s. f., art. pețitoría, g.-d. art. pețitoríei; pl. pețitoríi, art. pețitoríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

pețitorie, pețitorii s. f. (intl.) denunț, trădare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink