PEȘTIMÁN, peștimane, s. n. 1. (Înv. și pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri la țară, ca o fustă în jurul trupului; p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași. 2. (Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [Var.: (reg.) peștemán s. n.] – Din tc. peștimal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PEȘTIMÁN s. v. basma, catrință, fotă, legătură, tulpan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

peștimán (peștimáne), s. n. – 1. Basma. – 2. Catrință, șorț. – Var. peștimal, peștemal. Mr. pistimale, megl. piștimal. Tc. peștimale, peștamel ‹ per. puštmal (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1674), cf. ngr. πεστεμέλι, alb. pestëmal, bg., sb. pestimal.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

peștimán s. n., pl. peștimáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fótă f., pl. e (turc. fotá, d. ar. futa, stofă vărgată adusă din India, ștergar de șters la baĭe; alb. bg. sîrb. futa, fotă; pol. fota, astar; rus. fota, văl; ngr. futâs, fotă; ung. futa, pînză; sp. fota, mantilă). Vechĭ. O stofă vărgată din care se făceaŭ fote. Șervet, peșchir. Azĭ. Pestelcă lungă de lînă ornată cu cusuturĭ [!] și fluturĭ pe care țărancele o întrebuințează în loc de rochĭe punînd una înainte, și alta înapoĭ. – Fota din ainte [!] se maĭ numește în est și zavelcă și prestelcă, cea din apoĭ [!] vîlnic și opreg. În est se numeștze catrință (fie că-ĭ una, fie că-s doŭă), în vest cretință, în Trans. și păstură și zadie, în Bas. și peștiman. Pe unde se poartă doŭă fote, portu e maĭ frumos; pe unde se poartă una singură care învălătucește picĭoarele (Munt. est, Mold.) e maĭ urît.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink