PAVEL, Ionel S. (1897-1991, n. București), medic român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Fondator și director (1948-1967) al Centrului de Asitență a Diabeticilor din București. Unul dintre inițiatorii studiilor sistematice de hepatologie și diabetologie clinică în România; a militat pentru organizarea asistenței medico-sanitare a diabeticilor. Cercetări asupra fiziologiei și patologiei pancreasului, a tulburărilor funcționale ale colecistului, aspura diabetului zaharat etc. („Colecistopatiile”, „Obezitatea”, „Diabetul zaharat”, „Dietetica fiziopatologică și clinică”). Membru al mai multor academii și societăți științifice străine.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAVEL (PAUL sau SAUL) (c. 10-63/67), apostol creștin. Considerat cel mai mare teolog și misionar al creștinismului timpuriu. L-a combătut pe apostolul Petru. Născut dintr-o familie iudaică din Tars (Cilicia), a avut o viziune în fața cetății Damasc și, primind o educație religioasă, s-a convertit la nou religie, deși, inițial, fusese un aprig prigonitor al creștinismului, botezându-se și schimbându-și numele din Saul în P. (c. 32). Începe lungi călătorii ca misionar în Orientul roman și Pen. Balcanică, fondând mai multe comunități creștine. Revenit la Ierusalim, este arestat (c. 56) și transferat la Roma, unde va fi martirizat în timpul lui Nero. O parte din scrierile sale adresate comunităților creștine s-au păstrat, fiind preluate în „Noul Testament” (cele 14 epistole care îi sunt atribuite de tradiția ecleziastică). Sanctificat, este sărbătorit la 29 iun., împreună cu Petru.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAVEL 1. Amelia P. (1915-2003, n. București), istoric de artă și scriitoare română. Prof. univ. la București. Monografii și dicționare enciclopedice („Expresionismul și premisele sale”, „Desenul românesc în prima jumătate a secolului XX”, „Pictura românească interbelică”, „Dicționar de termeni de artă”, în colab., „Lexiconul de artiști Vollmer”, în colab.). 2. Toma P. (n. 1941, București), lingvist, teoretician al literaturii și eseist român. fiul lui P. (1). Stabilit în străinătate (1969). Prof. univ. la Princeton. Studii de literatură comparată („Fictional Worlds”, „Le Mirage linguistique”, „L’Art de l’eloigment”, „Povestiri filozofice”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAVEL, Constantin (1907-2000, n. sat Bucești, jud. Galați), teolog român. Prof. univ. la Institutul Teologic din București. Lucrări de teologie și filozofie morală („L’irreductibilité de la Morale à la Science des Moeurs”, „Problema răului la Sf. Augustin. Studiu de filosofie morală”, „Teologia morală creștină”, în colab.).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAVEL, Dorin (1900-1979, n. Sebeș), inginer român. Prof. univ. la București. Studii și cercetări de mecanica fluidelor, hidraulică aplicată și mașini hidraulice. Importante proiecte de baraje și alimentări cu apă. Contribuții la elaborarea primului plan de electrificare a țării.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAVEL CEL MARE din Voivodeni (sec. 15), unul dintre conducătorii răscoalei de la Bobâlna (1437-1438).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PAVEL CHINEZUL (Cneazul) (?-1494), comandant de oști, comite de Timiș (1478-1494). A învins pe turci la Câmpul Pâinii (1479), Becicherec (1482) și Belgrad (1494).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Pavel (†67 d. Hr.), sfânt, apostol, cel mai mare propovăduitor al învățăturii lui Iisus, supranumit apostolul neamurilor, n. la Tars, în Cilicia. Inițial ucenic al marelui învățat Gamaliel, devine fariseu și aprig prigonitor al creștinilor. Se convertește pe drumul Damascului, unde i s-a arătat Iisus. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbându-i numele din Saul în Pavel. După o perioadă de trei ani în Arabia, merge în Antiohia Siriei, de unde întreprinde cele trei călătorii misionare – în Cipru, Asia Mică, Pamfilia, Frigia, Galatia, Macedonia, Tesalia și Ahaia (Grecia) – după care urmează captivitatea din Cezareea și Roma din anii 61-63. A scris și 14 epistole, ultima (Epistola a doua către Timotei) fiind considerată testamentul său spiritual, scrisă în a doua sa captivitate de la Roma. Este martirizat în timpul împăratului Nero prin decapitare, ca cetățean roman, în același timp cu Petru, care a fost răstignit. Bis. îl sărbătorește la 29 iulie.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink