PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A PAVÁ ~éz tranz. (străzi, piețe, curți etc.) A acoperi cu pavaj; a pardosi. /<fr. paver
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PAVÁ vb. I. tr. A acoperi cu pavaj (o stradă, o curte etc.). [< fr. paver].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PAVÁ vb. tr. a acoperi cu pavaj. (< fr. paver)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PAVÁ vb. a pietrui, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. și Maram.) a floștori, (înv.) a pavelui. (A ~ strada.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A pava ≠ a depava
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pavá vb., ind. prez. 1 sg. pavéz, 3 sg. și pl. paveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pávă, páve, s.f. (reg.) clin la încheierea de la subțioara cămășii, a sumanului.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pávă (páve), s. f. – Clin la subsuoara mînecii de la ie. – Var. pahă. Pol. pacha, rut., rus. paha (Tiktin), cf. mag. páhac (Cihac, II, 520), mag. pálha (Candrea).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink