PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁUCĂ s. v. timpan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

páucă, páuce, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument muzical de percuție; timpan. 2. fluier făcut din creangă de salcie de copii.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

páucă (páuce), s. f. – Tîmpină, tobă. Germ. Pauke (Tiktin). Pare să fie dubletul lui peucă, s. f. (Mold., fluier), cf. Scriban.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

páucă s. f. (sil. pau-), g.-d. art. páucei; pl. páuce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink