PATINÁJ, (2) patinaje, s. n. 1. Patinare² (1); spec. ramură sportivă care cuprinde probe practicate cu patinele² pe gheață. 2. Patinoar. – Din fr. patinage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PATINÁJ ~e n. 1) v. A PATINA. 2) v. PATINOAR. 3) Gen sportiv care cuprinde probe practicate cu patinele. /<fr. patinage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PATINÁJ s.n. 1. Faptul de a patina; patinare; sportul cu patinele. 2. Patinoar. [< fr. patinage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PATINÁJ s. n. patinare¹ (1); sportul cu patinele. (< fr. patinage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PATINÁJ s. 1. patinare. (Lecții de ~.) 2. v. patinoar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

patináj s. n., (patinoare) pl. patináje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

patináj-vitéză s.n. (sport) Patinaj de viteză ◊ „Campionii Capitalei la patinaj-viteză.” Sc. 15 I 61 p. 3 (din patinaj + viteză, după fr. patinage de vitesse)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink