PATENTÁR, patentari, adj. m. (Înv.; adesea substantivat) Care plătea patentă (2). – Din patentă + suf. -ar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

patentár, patentári, adj., s. (înv.) (persoană) care plătește patentă; (persoană) cu patentă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

patentár s. m., pl. patentári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink