PASIVIZÁRE, pasivizări, s. f. (Chim.) Acțiunea de a (se) pasiviza și rezultatul ei. – V. pasiviza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PASIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) pasiviza; tratare prin fosfatare a unor metale înainte de vopsire pentru a le face pasive; pasivizație. [< pasiviza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PASIVIZÁRE s. (CHIM.) pasivare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pasivizáre s. f., g.-d. art. pasivizării; pl. pasivizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PASIVIZÁ vb. I. 1. refl. (Despre metale, aliaje) A rezista la acțiunea unor acizi concentrați, a avea pasivitate (2). 2. tr. A face (un metal, un aliaj) să aibă pasivitate (2). [Cf. it. passivare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PASIVIZÁ vb. I. tr., refl. (despre metale, aliaje) a face să capete, a căpăta pasivitate (2). II. tr. a efectua transformarea pasivă a unei fraze active. III. refl. (despre cuvinte) a intra în vocabularul pasiv. (după fr. passiver)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pasivizá vb., ind. prez. 1 sg. pasivizéz, 3 sg. și pl. pasivizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink