PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PAROXITÓN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre cuvinte sau forme gramaticale) Care poartă accentul pe penultima silabă. /<fr. paroxyton
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PAROXITÓN, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) care se accentuează pe penultima silabă. [< fr. paroxyton].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PAROXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care are accentul pe penultima silabă. (< fr. paroxyton, gr. paroxytonos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PAROXITÓN, paroxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe penultima silabă. – Fr. paroxyton (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

paroxitón adj. n. (sil. mf. par-) oxiton
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

paroxitón s. n. (sil. mf. par-), pl. paroxitóne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink