PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PAROXÍSM ~e n. 1) Grad maxim de intensitate a unui sentiment sau a unei stări; punct culminant. 2) rar Tulburare extremă; surescitare. /<fr. paroxysme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PAROXÍSM s.n. 1. Intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ♦ Surescitare, tulburare extremă. 2. Intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, it. parossismo, gr. paroxysmos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PAROXÍSM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PAROXÍSM s. v. acces, atac, criza, puseu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

paroxísm s. n., pl. paroxísme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink