parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PARÓLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ◊ Loc. vb. A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmație, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARÓLĂ ~e f. 1) Cuvânt sau formulă convențională secretă, folosită de militari sau de membrii unei organizații conspirative pentru identificarea reciprocă. 2) rar Promisiune solemnă; cuvânt de onoare. /<fr. parole, lat. parola, germ. Parole
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARÓLĂ s.f. Cuvânt secret, convențional, folosit de militari pentru a se recunoaște. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere între membrii unei organizații conspirative. [< fr. parole].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARÓLĂ s. f. cuvânt secret, convențional, mijloc de recunoaștere de către militari, de către depunătorii pe librete de economii la purtător sau între membrii unei organizații conspirative. (< fr. parole, it. parola, germ. Parole)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARÓLĂ s. formulă. (Nu cunoaște ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARÓLĂ s. v. afirmație, angajament, asigurare, conversație, convorbire, cuvânt, declarație, dialog, discuție, făgăduială, făgăduință, legământ, mărturisire, promisiune, relatare, spusă, vorbă, zisă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

parólă (paróle), s. f. – 1. Legămînt, angajament. – 2. Cuvînt de onoare. – Mr. parolă. It. parola, fr. parole, cf. tc., bg. parola „legămînt”. Cu acest sens, de la începuturile sec. XVIII. – Der. parolist, s. m. (om de onoare, cavaler).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

parólă s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink