PARODONTÓZĂ s.f. (Med.) Proces patologic al parodonțiului, constând în retracția gingiilor și în descoperirea pronunțată a dinților; paradentoză. [< fr. paradontose, germ. Parodontose].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARODONTÓZĂ s. f. proces patologic al parodonțiului, constând în retracția gingiilor și descoperirea pronunțată a dinților; pioree alveolară; paradentoză. (< fr. parodontose)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parodontóză s. f. (sil. mf. par-), g.-d. art. parodontózei; pl. parodontóze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parodontóză s.f. (med.) ◊ „În Capitală funcționează primul centru de parodontologie din țară. Șase medici stomatologi și cadre medii de specialitate asigură efectuarea tratamentului contra parodontopatiei sau, cum mai este cunoscută, parodontozei (boală a gingiilor, care face ca, în timp, dinții să devină mobili și să cadă). Tratamentul, rod al unei îndelungate cercetări, constă în implantarea unor biostimulatori de os uman deproteinizat (denumit «osminerale») în septurile osoase intermediare.” R.l. 14 XI 75 p. 5; v. și celulomicrobian [var. paradontoză] (din fr. parodontose, germ. Parodontose; cf. it. parodontosi, rus. parodontoz; L; Th. Hristea P.E. 133, Th. Hristea în R.lit. 5 VI 80 p. 8; DZ, DM; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink