PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊ Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARODÓNȚIU ~ri n. Țesut în care se ține dintele; periodont. /<germ. Paradontium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARODÓNȚIU s.n. Patul în care sunt fixați dinții în osul maxilar. [Pron. -țiu, var. paradențiu s.n. / < germ. Parodontium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARODÓNȚIU s. n. ansamblu de țesuturi în care sunt fixați dinții în osul maxilar; parodont. (< germ. Parodontium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

parodónțiu s. n. (sil. mf. par-) [-țiu pron. -țiu], art. parodónțiul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink