PARÍP, paripi, s. m. (Reg.) Cal tânăr, sprinten și frumos (pentru călărie). – Din magh. paripa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

paríp, parípi, 1. cal tânăr, sprinten și frumos, bun de călărie; cal lăturaș, care merge pe lângă cel din ham, pahodnic, bidiviu, telegar. 2. cal sau mânz mic, slab, nedezvoltat; mârțoagă. 3. copil mic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

paríp (parípi), s. m. – Cal tînăr, bidiviu. Mgr. πάριππος (Cihac, II, 684), ngr. παρίππι, cf. sl. paripŭ „mîrțoagă”, sb., cr., slov. parip, mag. paripa. Der. din sl. (Miklosich, Lexicon, 555) sau din mag. (Gáldi, Dict., 150) e mai puțin probabilă. Sec. XVII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink