PARFUMÁT, -Ă, parfumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Care răspândește parfum (1), care miroase frumos; înmiresmat. ♦ (Despre unele alimente) Aromat2 (și cu gust plăcut). 2. Impregnat cu parfum (2). [Var.: (înv.) profumát, -ă adj.] – V. parfuma.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARFUMÁT, -Ă adj. 1. Care răspândește parfum, care miroase plăcut. 2. Stropit cu parfum. [< parfuma].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARFUMÁT adj. 1. v. înmiresmat. 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.) 3. odorant, odorifer. (Esență ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARFUMÁ, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PARFUMÁ ~éz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A da cu parfum. 2) (spații) A umple cu parfum, cu mireasmă; a îmbălsăma; a înmiresma. /<fr. parfumer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARFUMÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) stropi cu parfum. 2. tr. A înmiresma. [< fr. parfumer].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARFUMÁ vb. I. tr., refl. a (se) stropi cu parfum. II. tr. a înmiresma. (< fr. parfumer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARFUMÁ vb. v. înmiresma.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parfumá vb., ind. prez. 1 sg. parfuméz, 3 sg. și pl. parfumeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink