PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARÉZĂ ~e f. med. Paralizie ușoară (manifestată prin scăderea forței musculare). /<germ. Parese
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARÉZĂ s.f. Lipsă de activitate a unui organ. ♦ (p. ext.) Paralizie ușoară incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă; parezie. [Cf. fr. parésie < gr. paresis – slăbire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARÉZĂ1 s. f. repugnanță față de muncă, de efort; lentoare, nonșalanță (< germ. Parese)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
-PARÉZĂ2 elem. „paralizie”. (< fr. -parèse, cf. gr. paresis, slăbire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink