PARCÚRS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul, în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARCÚRS ~uri n. 1) v. A PARCURGE. 2) Cale care trebuie străbătută pentru a ajunge de la un punct la altul; traiect. ◊ Pe (tot) ~(ul) în (tot) timpul cât a durat ceva. /<fr. parcours
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARCÚRS s.n. Drum (de) străbătut; traiect; traseu. ◊ Pe parcurs = în timpul drumului; (p. ext.) între timp, în această perioadă. ♦ (Sport) Traseu cu obstacole, care trebuie urmat de un călăreț în competiție. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. [< fr. parcours].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARCÚRS s.n. 1. drum (de) străbătut; traiect; traseu. ◊ pe parcurs = în timpul drumului; (p. ext.) între timp. 2. (sport) traseu cu obstacole care trebuie urmat de un călăreț în competiție. 3. lungime a unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. (< fr. parcours)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARCÚRS s. drum, itinerar, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marșrut, (înv., în Mold.) șleau. (~ urmat de un vehicul.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parcúrs s. n., pl. parcúrsuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PARCÚRGE parcúrg tranz. 1) (distanțe, drumuri etc.) A trece de la un capăt la altul (sau dintr-o parte în alta); a acoperi. 2) (ziare, reviste, cărți etc.) A examina, a citi în grabă; a răsfoi; a frunzări. ◊ ~ cu privirea (sau cu ochii) a citi în fugă. /<fr. parcourir
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARCÚRGE vb. III. tr. 1. A străbate (un drum, o distanță). 2. A citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. [P.i. -cúrg, perf.s. -cursei, part. -curs. / după fr. parcourir].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARCÚRGE vb. tr. 1. a străbate (un drum, o distanță). 2. a citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. (după fr. parcourir)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARCÚRGE vb. 1. a face, a merge, a străbate. (~ zilnic 10 km.) 2. a măsura, a străbate. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 3. (SPORT) a acoperi, a străbate. (Atletul a ~ distanța de 5 000 m în ...) 4. v. cutreiera. 5. v. străbate. 6. v. citi. 7. v. răsfoi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parcúrge (parcúrg, parcúrs), vb. – A străbate, a merge. – Var. parcurge. Fr. parcourir, adaptat la conjug. lui a curge. – Der. parcurs (var. percurs), s. n. (distanță străbătută).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parcúrge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, l pl. parcúrserăm; part. parcúrs
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parcúrs s.n. în loc. adv. pe parcurs Din timpul, între timp ◊ „Câteva dintre cele mai amuzante incidente de pe parcursul repetițiilor [...]” I.B. 2 III 74 p. 2. ◊ „Toate mi-au fost executate pe parcurs, cu excepția vizorului care nici acum nu este montat.” R.l. 5 IX 79 p. 5 (din fr. parcours; V. Guțu Romalo C.G. 242, atestări din 1971; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARCURS traiectoria aeronavei raportată la sol. Parcurs de luptă se definește ca spațiul în care se execută ochirea în vederea bombardării din aer a unui obiectiv terestru, în care avionul execută bombardament în zbor orizontal menținându-și constantă direcția, înălțimea și viteza de zbor.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNCEPUTUL PARCURSULUI DE LUPTĂ reper caracteristic de pe sol, stabilit prin calculul la pregătirea unei misiuni de luptă, față de obiectivul care urmează a fi lovit cu o formație de avioane de vânătoare-bombardament sau bombardament, de la care încep manevrele de apropiere, vizare și atacul obiectivului.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARCÚRS, -Ă, parcurși, -se, adj. v. PARCURGE. – [DEX '98]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink