PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. (Livr.) Avariție, zgârcenie, calicie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCIMONÍE ~i f. livr. Caracter zgârcit; zgârcenie; avariție. ◊ Cu ~ în cantități mici; cu economie. /<lat. parcimonia, fr. parcimonie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCIMONÍE s.f. (Rar) Economie dusă la extrem; zgârcenie. ♦ (Fig.) Măsură, reținere. [Gen. -iei. / < fr. parcimonie, cf. lat. parcimonia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCIMONÍE s. f. economie dusă la extrem; zgârcenie. ◊ (fig.) măsură, reținere. (< fr. parcimonie, lat. parcimonia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCIMONÍE s. v. avariție, calicenie, calicie, reticență, reținere, rezervă, zgârcenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

parcimoníe s. f., art. parcimonía, g.-d. art. parcimoníei; pl. parcimoníi, art. parcimoníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink