PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCÉLĂ ~e f. Porțiune de teren (de mărimi variabile), delimitată în vederea exploatării. /<fr. parcelle
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCÉLĂ s.f. Porțiune de teren bine delimitată care face parte dintr-un teren mai întins. [< fr. parcelle].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCÉLĂ s. f. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop. (< fr. parcelle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCÉLĂ s. v. lot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A PARCELÁ ~éz tranz. (terenuri, păduri etc.) A împărți în parcele; a răclui. /<fr. parceller
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCELÁ vb. I. tr. A împărți în parcele (o suprafață de teren). [< fr. parceller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCELÁ vb. tr. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele. (< fr. parceller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARCELÁ vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

parcelá vb., ind. prez. 1 sg. parceléz, 3 sg. și pl. parceleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink