PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARCEÁ s. v. carmac, lot, parcelă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parceá, parcéle, s.f. (înv. și reg.) 1. bucată mai mică de ceva; parcelă. 2. legătură, pachet; testea. 3. unealtă de pescuit fără nadă, alcătuită dintr-un șir de cârlige mari; carmac.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parceá (parcéle), s. f. – Parte, piesă, bucată. – Mr. părcea. Tc. parça (Șeineanu, II, 284; Lokotsch 1628; Tiktin; Pascu, Beiträge, 19), cf. ngr. παρτσᾶς, sb., bg. parča. Der. din lat. particella (Candrea-Dens., 1340), nu e posibilă.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parceá (pisc.) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pârcí4, pârcésc, vb. IV refl. (reg.; despre capre și oi) a se împreuna cu masculii lor pentru fecundare.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hárcea-párcea (ea dift.) adv. (turc. parčá-parčá, bucățĭ-bucățĭ, supt [!] infl. unor cuv. ca hondron-bondron ș. a. V. hara-para, parcea). Fam. A face harcea-parcea, a face ferfeniță, a rupe (a tăĭa) în bucățĭ. – Și hárta-párta și hárta-pále (vest).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink